one-shotes

Parfum

Tragedia vietii lui a inceput pe cand avea 25 de ani.Era un tanarfrumos,inalt,slab,cu un par blond si cu ochii albastrii.Nu isi gasise inca o slujba pentru ca nici nu o cautase.Vroia doar sa calatoreasca,de unul singur,cu el insusi.Ori cum nu avea ce sa il tine orasul ala infect.Nu mai avea parinti.Mama l-a parasit inca de cand avea 5 ani deci singura amintiri pe care o are de la ea este acea zi,de august,cu cer senin pe care nu o v-a uita niciodata.El era in gradina casutei lor cu 4 camere si se juca cu niste masinute.A vazut-o iesind din casa cu doua valize mari dupa ea.Era imbracata intr-o rochita pana la genunghi,cu o curea in jurul taliei si era incaltata cu niste sandale care ii puneau in evidenta gleznele subtiri.A venit spre el si i-a spus:"Mama o sa plece intr-o calatorie lunga.Sa nu uiti ca mama te iubeste si te va iubi intotdeauna."si la pupat pe frunte.Era speriat si cand mama vroia sa se urce in masina,a alergat spre ea si a strans-o in bratele lui mititele si subtiri."Mama,nu pleca,nu vreau sa pleci,cand te intorci?"a intrebat-o el.Atunci mama cu lacrimi in ochi nu a zis nimic.Doar a zambit,si apoi s-a urcat in masina,calcand pe acceleratie.El a ramas in urma,plangand si strigand-o pana cand masina s-a pierdut in zare,si dusa a fost.S-a intors in casa,alergand spre tatal lui dar s-a oprit in pragul usii,uimit si socat vazandu-l la masa,cu capul in maini.A venit spre el si nu a pus nimic,doar il privea,induiosat.L-a luat in brate si de atunci nu mai imi aduce aminte nimic.Doar ca,parfumul mamei inca se mai simtea in casa.Si de atunci,liniste si intuneric in copilaria lui.Anii au trecut repede.Tatal a murit cand avea el 18 ani.Dupa ce trecuse cam o saptamana,si bani nu mai erau,nici mancare,se hotarase sa-si caute o slujba.Dar tocmai in ziua aceea,in timp ce tocmai cauta prin ziar ,cineva bate la usa.Era un domn intr-un costum negru cu camasa alba,si avea o fata de caraghios.Avea,un cap mare,cu un par aprope alb in cap,ceea ce insemna ca avea in jur de 50 de ani.Dar acest om caraghios cu niste ochi de porc,mici si negri,i-a adus o veste ce avea sa il scape din saracia ce era programata sa vina insa imediat anulata.Il anunta ca tatal lui ii lasa ca mostenire o avere de aproximativ 1 milion de dolari.De unde castigase atatia bani nu stia,dar tanar fiind pe atunci,nici nu il interesa.A primit banii si a pastrat secret fata de restul lumii, faptul ca erau atatia bani in posesia li.Si-a luat un apartament cu doua camere intr-un cartier stilat din Bucuresti si a trait linistit.Nu dadea petreceri cum ar fi facut un adolescent de varsta lui.Numai cateodata,niste fete imparteau o noapte s-au doua patul cu el.Singura aventura care a tinut mai mult a fost cu Maria.Pot sa spun ca era oarecum indragostit de ea.Era cu un an mai mare ca ea.El aveam 20 pe cand ea avea 19 ani.Cateodata statea cu el o saptamana,apoi mai statea pe acasa si dupaia iar venea la el.Parintii ei o lasau,avand in vedere ca avea 19 ani cu conditia sa mai dea un semn de viata.A petrecut cu ea 1 an de zile,pana cand a aflat ca ramasese insarcinata.Era tanara frumoasa,si nu vroia sa-si complice viata asa ca a facut avort.Nu s-au despartit din cauza lui,ci din cauza ca dupa aceasta experinta,Maria s-a hotarat sa plece in Franta,unde traia sora ei.Intre ei nu a existat niciodata o iubire intensa.Singurul lucru de care i-a parut rau era ca ramasese din nou singur si parasit.Cu Maria putea sa vorbesca orice.Era desteapta si il intelegea.Stia cand sa vorbeasca si cand sa taca.Dar plecase.Asa ca se apucase de scris.Nu avea de gand sa publice o carte,era doar pentru amuzament,intr-un fel.In alt fel era pentru a se descarca,pentru a se exprima.Nu avea nici un prieten.Nu pentru ca langa el nu putea sa stea nimeni ci pentru ca el nu putea sa stea langa ei.Nu gasea pe nimeni ca Maria s-au macar o treime din ea.Si asa s-au scurs 4 ani de zile.Simtea cum mintea sa bolnava vroia sa se elibereze,si cum corpul sau cerea soare,lumina si caldura.Asa ca intr-o zi si-a facut bagajele si a cumparat un bilet de avion spre Londra.Prima oara vroia sa se duca la Venetia dar acolo mai fusese cu Maria.Au stat o luna acolo.Dar dupa o luna nu au mai putut sa stea mai mult pentru ca simtea cum e inconjurat de ape.Avea seara vise ca se inneaca neajutorat.Dar ce ciudat...ce ciudat era faptul ca nu se straduia sa innoate,sa scape.Avea un zambet ironic pe fata si se lasa omorat de vartejul de apa cristalina si rece care il inghitea.Deci a hotarat sa plece la Londra.
Si uite asa partea cea mai interesanta din viata lui avea sa vina cu pasi repezi.
Se cazase intr-un hotel de cinci stele.Avea camera 250.Era o camera mare,foarte frumos mobilata.Avea un pat mare,in fata un televizor asezat pe perete,un sifonier frumos de lemn,o masa cu doua scaune mari.Baia era mare si ea,cu faianta si gresie de o nuanta de albastru foarte deschis.Insa primul lucru care l-a interesat a fost privelistea.A tras traperiile rosii,de catifea la o parte si a vazut o priveliste incantatoare,care se pierdea undeva departe,in zarea albastrie.Si-a asezat hainele in sifonier si a camandat la roomservice niste friptura de pui si o sticla de vin rosu.Un baiat tanar,cam de varsta luiimbracat intr-o uniforma visinie,cu sacou si pantaloni lungi,i-a adus comanda.S-a asezat la masa si a inceput sa manance.Dar nu a apucat sa duca furculita la gura,ca deodata il podisera lacrimile.Era singur.Asa ca a lasat mancarea pentru altadata,si-a luat haina groasa si a iesit pe usa.Afara era rece,doar era in noiembrie si era o iarna geroasa.Se plimba incet pe strazile aprope pustii.A mers aproape o ora,pana cand a
ajuns in fata unui palat.Ajunsese intr-o zona stilata din Londra,nu stia cum se numea si ridicandu-si mai mult capul a vazut ca in fata lui se intindeau strazi curate,cu palate,case mari si frumoase,vile care mai de care.A continuat sa merga incet,admirand fiecare palat.Si in fata celei mai frumoase case,in fata celui mai mare si mai frumos palat de pe acea strada,s-a oprit o masina si din ea a iesit o doamna.Era o doamna fermecatoare,imbracata intr-o haina de blana alba.A inceput sa merg mai incet pentru a avea timp sa o admire.Avea parul castaniu deschis,aprope blond.Avea o gura mica si un nas putin ridicat in sus ceea ce ii dadea un aer putin copilaresc.Arata foarte tanara.Putea sa aiba chiar 18-20 de ani.Dupa ce am trecut pe langa ea,aude pe cineva ca il striga."Victor!"Era o voce de copila,care parca se spargea in aer.A intorc capul si a intalnit privirea femei aceleia.Si atunci,l-a trecut un fior pe sirea spinarii.Doamne ce privire avea!Nimeni nu il mai privise asa.Era cu putinta?Oare era cu putinta sa existe o femeie de o frumusete asa uimitoare?Dar de unde il cunostea?Era el oare cel strigat?Femeie se apopie de el.
-Va cunosc de undeva?
-Victor,nu ma mai recunosti?Rusine!Ai uitat de Veronica,fata aceea timida,din facultate?
Doamne!Era chiar Veronica,fata aceea timida si rusinoasa,careia o prezentase odata Maria.
-Veronica!Nu pot sa cred!
Apoi l-a imbratiseaza.Parul ei avea un miros care il imbata,il fascina.
-Nu pot sa cred ca te vad pe aici!Ce te aduce pe la Londra?il intreba ea
-Am venit aici pentru ca vroiam sa vizitez Londra,nu mai suportam in Bucurestiul ala infect nici o zi.Dar tu?
-Uite bine,ma intorceam acasa.
Si spunand acestea arata cu capul spre palatul acela mare.
-Nu pot sa cred!
-E o poveste lunga.Vrei sa intri in casa,sa mai stam de vorba?
-Da...sa mergem.
S-a indreptat catre interfonul care era fixat pe un zid pe piatra,a apasat pe cateva butoane si o poarta imensa s-a deschis.Au trecut repede prin gradina,si au intrat in vila.Doamne, ce frumoas era.Totul era decorat asa frumos,cu usi mari,albe,cu coridoare lungi,cu covoare si draperii rosii,cu mobila veche dar scumpa.Totul era absolut cum era intr-un palat.Eram uimit.Au intrat intr-o camera mare,care se afla la capatul coridorului apoi s-au asezat la o masa cu scaune mari si rosii.Veronica a facut semn unei femei subtirele si mica de statura care parea sa aiba in jur de 30-40 de ani.
-Adu doua cesti de ceai si niste fursecuri.
Femeie a dat incet din cap si a plecat repede.
-Ei,ca tot vad ca esti asa uimit,probabil ca te intrebi cum am ajuns aici ,nu?intreba ea,fixandu-l cu privirea.Pai e foarte simplu,pe cand eram in vacanta cu parintii,aici la Londra,acum doi ani,iesisem sa ma plimb putin de dimineata.M-am dus la o terasa si am comandat o cafea.Langa mine,statea un domn foarte chipes,ce avea un aer sofisticat.Dupa ce m-a privit multa vreme,intr-un final a venit la masa mea.Am intrat in vorba,pe englezeste,de sigur.Am descoperit ca era un duce si ca stia si putina romana.Era foarte educat si foarte seducator asa ca m-am indragostit imediat de el.Am inceput sa ne intalnim si dupa 1 an am devenit doamna ducesa Veronica Fridemann.Chiar imi pare rau ca nu e acasa Eric,sa va cunoasteti.
Dupa ceva vreme,doamna aceea subtirica si mica de statura,le-a servit cele doua cesti de ceai si un platou cu prajituri.
-Multumesc,Frida,poti sa pleci.
Si a inceput sa soarba din ceai.
Se uita la ea,si simtea cum devine tot mai fascinat.Capul ei mic,privirea ei,parfumul ei,toate erau asa delicate,asa sofisticate!La ce se gandea?Doar era femeie maritata si in plus,era ducesa!
-Si,tu cum o mai duci?Ce mai face Maria?
-Cu Maria nu am mai vorbit de mult,de 3 ani.Ne-am despartit,de mult.
-Ah!Imi pare rau.Va potriveati.
A privit-o rugator,sa nu mai vorbeasca despre asta.Veronica si-a dat seama si a schimbat subiectul.
-Si cum t-i se pare aici,in Londra?
-Inca nu am avut timp sa vizitez mult,deabea azi am sosit.
Simtea ca daca ar mai fi stat mult acolo,si-ar fi pierudut controlul.Parfumul ei se raspandea in toata camera.S-a ridicat de pe scaun.
-Cum?Pleci?Deja?
-Da...vroiam sa mai vizitez locurile inainte sa se insereze.
-Pai atunci,sa-ti dau numarul meu de telefon.
S-a ridicat si ea,si-a deschis geanta si a scos un carnetel si un stilou.A scris repede un numar de telefon si i-a intins foaia.
-Sa ma suni!
A dat din cap,si cand sa iesim pe usa,Eric a intrat in camera.A dat din cap,respectuos si a sarutat mana Veronicai.
-Eric,domnul este Victor Tanase,un vechi prieten al meu,pe care l-am intalnit azi,intamplator,pe strada.
Incepuse sa spuna acestea intr-o engleza minunata.
A dat mana cu ducele Eric.Nu stia de ce,dar era incoltit de un sentiment de gelozie.Eric era,intradevar,foarte frumos.Avea un par negru,nici scurt dar nici lung si niste ochi mari,verzi.Era de statura mijlocie,cu un cap mai inalt decat Veronica.Era imbracat frumos,impecabil as putea spune,intr-un costum negru,cu camasa alba si papion.
-Sigur nu mai vrei sa stai,Victor?
-Nu,chiar as vrea sa jung undeva inainte sa se insereze.La revedere!
Si s-a lasat condus afara de femeie subtirica.Era nervos,era gelos.Veronica era cea mai fermecatoare femei pe care i-a fost dat sa vada.Nu stia daca era indragostit,dar era fermecat.
S-a intors in camera lui de hotel.S-a intins pe pat si a stat....pur si simplu a stat.Mancase friptura de pui,care chiar daca se racise,a mancat-o asa cum era apoi a baut un pahar cu vin.Apoi a mai baut un pahar cu vin pana cand a baut toata sticla.Dupa ce trecusera vreo 3 ore de cand a fost la Veronica,se facuse ora 8.Cand a cautat in buzunarul de la haina dupa pachetul de tigari,a dat de hartiuta cu numarul Veronicai.Era beat,gelos si simtea nevoia sa-si petreca noaptea cu cineva.S-a indreptat spre telefon si a format numarul scris marunt pe hartiuta."Alo?"ii raspunde vocea subtire a Veroncai.A intrebat-o daca poate sa vina la el, la hotel.A urmat un moment de tacere,dupa care i-a cerut adresa.I-a spus numele hotelului,numarul camerei apoi a spus ca vine repede.Intre timp el s-a dus sa faca un dus pentru a se mai trezi putin.
A auzit-o cum bate la usa.I-a deschis,si s-au asezat pe pat,tacuti.Nimeni nu a spus nimic.Ii simtea parfumul.Ah,si tacerea aia!Apoi si-a pierdut controlul.Dorinta era prea mare.S-a apropiat incet de ea si a inceput sa o sarute usor iar apoi i-a dat haina jos.A inceput sa faca si ea la fel....si dupa aceea...tacere....
A doua zi s-a trezit cu Veronica langa el.A inceput sa se imbrace.Zgomotul a trezit-o.Se astepta sa spuna ca a profitat de ea,ca e un nemernic dar tot ce a spus a fost:"Stiam ca asa se va intamplat."Se bucura ca nu se suparase.Noaptea aceea a fost magica.
-Ce o sa zica Eric ca nu ai fost acasa?
-Nu-ti fa griji...a plecat inainte sa plec eu,intr-o calatorie de afaceri.
Dupa cateva minute de tacere Veronica spune:
-Victor...sa sti ca eu il iubesc pe Eric...
-Shhhh....nu spune nimic...nu e nevoie de explicatii!Pana la urma a fost vina mea.Eram beat.
Dupa ce s-a imbracat,inainte sa plece a intrebat:
-Veronica...cu ce parfum te dai?
Ea a zambit si a spus 3 nume de parfumuri apoi a iesit pe usa.A mai stat putin,apoi s-a dus la prima parfumarie care i-a iesit in cale.A cerut cele 3 parfumuri pe care,din fericire ,le avea.Era asa fericit!Dupa ce a terminat cu cumpararea parfumurilor,s-a oprit intr-un bar,unde a cerut un whiskey.
-Poftim?Ce ai zis,ma,nenorocitule?Repeta ce ai zis!se aude deoadata ca un ecou in sala.
A intors capul,asa cum au facut si ceilalti si ce aa vazut l-a deprimat complet.Era un om cam de 50 de ani,cu parul alb in cap,cu fata rosie de atata suparare.Tipa la un alt om,care avea si el cam 30 de ani,insa care era mult mai bine imbracat si chipul lui era mult mai chipes decat cel al celuilalt.
-Cum ai putut,jigodie ce esti.Nenorocitule!Nu ti-a fost rusine,ma,javra!continua domnul mai in varsta,disputa.
Pe cand barbatul mai tanar nu facea nimic,isi continua linistit fumatul trabucului.
-Uita-ti doamnelor si domnilor!Uitati-va la acest om!Uitati-va si minunati-va.Va-ti putea imagina ca acest om care pare a fi atat de bine crescut si atat de elegant,care pe deasupra imi era,pana in ziua de azi,prietenul meu cel mai intim,sa fie amantul sotiei mele?Asa cum ati auzit!Asa zis prietenul meu,m-a inselat miselste,chiar sub nasul meu.Dar cum as putea eu sa ma gandesc,domnilor si doamnelor,ca acest lucru m-i se poate intampla tocmai mie!Tocmai mie,un om linistit,care isi iubeste sotia si copii,care a muncit si s-a dedicat numai si numai familiei!
Apoi,domnul in varsta si-a dus mana la inima,si a cazut pe podeaua rece,terminandu-se cu o baie de sange in jurul lui.Si-a intors privirea,desgustat,catre barbatul cel tanar,care,statea linistit pe scaun si zambea ironic pe sub mustata.Ambulanta a sosit repede la bar,iar dupa un sfert de ora se aude vocea medicului care rosteste ora decesului.Atunci,deabea atunci,barbatul mai tanar,s-a ridicat si razand nebuneste,isi stinge trabucul si iese linistit pe usa,pe cand omul in varsta,este dus pe targa spre morga.
Era asa trist incat a iesit din bar si s-a asezat pe o banca,undeva,sub un copac.
Nu pot exprima prin cuvinte cat de mult l-a deprimat ceea ce i-a fost dat sa vada.Simtea un mare dispret fata de acel om.Si apoi s-a gandit...s-a gandit ca si el era la fel!El era omul acela tanar,el era amatul!Era un personaj negativ intr-o poveste rupta de realitate.

Dar apoi s-a gandit:"Iar incep sa bat campii!Eu nu sunt un amant.Ceea ce s-a intamplat intre mine si Veronica a fost...a fost...ce a fost?Tot ce spre este sa fi fost doar o aventura,doar o noapte.Nu vreau sa ma indragostesc de ea!Nu vreau s-o iubesc!Dar...exista si un dar...dar nu-mi pot controla sentimentele.In cazul meu,in mintea mea,sentimentul invinge ratiunea.Si infrangerea asta,care este pana la urma si o victorie,la ce duce?Duce cumva catre fericire,catre o pace a sufletului,catre lumina?Sau duce catre o tregedie,catre caderea in intuneric,catre moarte?"Atunci,a scos din punga pe care o tinea in mana,unde erau cele 3 parfumuri.A luat o sticla si i-a scos capacul.A dat un clic in aer si apoi s-a lasat invaluit de mireasma aceea dulce.
"Ah...Veronica...Veronica,ducesa si doamna Fridemann!Da...doamna Fridemann...asa e pentru ca esti maritata.Esti sotia unui om bogat,sotia unui duce,duce de Fridemann!Veronica...cred ca...te iubesc!Cred...dar sper sa ma insel!Ah...gata!Am gasit un raspuns:sunt o musca,o ganganie.Doar atat.Sunt doar o ganganie care este atrasa de parfumul tau dulce de femeie."
S-a ridicat de pe banca si s-a indreptat spre hotel.
Telefonul arata ca avea 2 mesaje.
"Buna.Vicotor!Ma gandeam...poate ne mai intalnim in seara asta...daca vrei desigur.Suna-ma cand citesti mesajul."
Iar in al doilea zicea:"Astept cu nerabdare raspunsul.Vreau sa vorbim."
S-a desbracat,si a facut un dus.Apa calduta ii inunda trupul.
"Ce sunt astea?Sunt lacrimi s-au doar stopi de apa?De ce am ochii rosi?"
A iesit din cabina de dus si si-a pus halatul alb pe care il avea in cui.Dar...ce se auzea?Batea cineva la usa?Da...cine batea la usa.Era Veronica!
-Pot sa intru?intreaba Veronica
-Sigur...
S-a asezat pe unul dintre scaunele de langa sifonier.
-De ce nu ai sunat?Ai citit mesajele?
-A...mesajele...da dar inainte sa te sun inapoi am vrut sa fac un dus.Despre ce vroiai sa vorbim?
L-a fixat cu privirea,apoi a zambit.Dupa ce si-a coborat privirea in pamant,a inceput sa planga.Iar el...a ramas in picioare,in fata ei.Ce scumpa era!Avea acea puriate de copil...acel parfum...si el s-a lasat fermecat.S-a apropiat de ea si a inceput sa o sarute.O saruta pe frunte,pe par,pe ochi,pe buze,pe gat...si mai departe,au lasat noaptea sa ii invaluie,si luna sa ii acopere.

-Victor...Victor nu mai suport!Ma iubesti?il intreba ea imediat ce a vazut ca a deschis ochii.
-Nu stiu,Veronica.Uneori am impresia ca da,dar eu nu vreau.Eu nu vreau sa fiu amantul,nu vreau sa fiu personajul negativ,ma intelegi?Pana la urma ce suntem noi acum?Suntem niste amanti?Suntem niste aventurieri in noapte?
-Nu stiu...mai bine nu ne mai vedem.Daca o sa continuam sa ne vedem,o sa ne distrugem pe noi insine.Mi-a facut bine sa te revad.
-Oare?Mi-e nu stiu daca mi-a facut bine s-au rau.Dar stiu ca nu te voi putea uita.Da...ai dreptate,nu o sa ne mai vedem.Cred ca,chiar azi o sa plec din Londra.
Apoi s-a ridicat,s-a imbracat si inainte sa iasa pe usa a spus:
-Adio,Victor!
-Adio,Veronica!
A inceput sa-si fac bagajele.Trebuia sa plece din Londra imediat.Dar deoadata,cade jos.Lesinase.A stat asa,pe jos pana seara,cand si-a revenit,buimac.Dar nu s-a ridicat.A adormit pe jos.
Dimineata urmatoare a fost trezit de razele soarelui care inundau camera cu lumina.Se simtea rau asa ca nu a putut sa plece.Dupa o serie de greturi si ameteli,s-a dus la un doctor.Din cauza ca avea trupul si organismul prea subred si prea slab,din nastere,plus tigarile, bautura si stresul,greturile si ametelile ii veneau de la prea mult stres.Asa ca doctorul a zis ca nu e nimic grav dar,poate deveni daca nu se odihneste.Asa ca era nevoit sa mai strea o vreme la Londra.
Sfarsitul l-a prins din urma.Pe cand se intorcea spre camera de hotel,lesina si se loveste cu capul de bordura.Insa...nu a murit imediat.Statea cu ochii inchisi.
"Asta mi-e sfarsitul.Nu mi-a fost dat sa vad multe in viata.Ia stai o clipa!Totul devine lumina.Intunericul dispare.Cine e acolo?Cine vine din lumina?Cine ma cheama?E mama.Mama,vin acum!Ia stai!Parfumul acela...e parfumul Veronicai.Cine alearga spre mine cu bratele deschise?E Maria!Lumina si tacere acesta mi-e sfarsitul!"

Ultimul gand
N-am inteles aproape nimic din toata viata asta.
Intre ceea ce esti si ceea ce ai vrea sa fi este o prapastie tot mai adanca.Si timpul te preseaza,zilele trec aiurea,fara sa aduca nimic nou,nici o schimbare.Pana cand se face liniste,nefiresc de liniste.Atunci iti dai seama ca ai pierdut,ca infrangerea era inerenta,ca erai nascut pentru a fi invins.Probabil ca nu voi avea timp sa ma maturizez.Caci ma simt tot mai bolnava,si capul plin de cuvinte ce nu-si mai pot pastra sensurile si pana si acest ultim moment de luciditate m-i se pare caraghios.De ce trebuie sa vorbesc?De ce trebuie sa ma asculte cineva?Dar simt nevoia sa vorbesc pentru ca viata omului apartine comunicarii de orice gen,chiar si cand nu te intelege nimeni,chiar si cand lupti din rasputeri pentru a te face inteles.Si nu stiu ce iubire se mai surpa in mine,si nu stiu ce noapte fara capat ma vrea,cand intind mainile spre cutreierat de ruguri pedepsitoare,si pasii mei cauta in iarba arsa de soare,iubiri pierdute pentru totdeauna.