Visele devin realitate?

Mwhell, am sa imi pun fan fic'ul aici XD .
Here ya go, primul capitol:

Capitolul I

“Liz”
~ De ce sa nu ne intindem aripile si sa zburam? ~

Statea intinsa pe pat cu mana la frunte. Respira adanc si inima ii batea cu putere. Trebuia sa adorma, doar ii era somn cu cateva minute inainte sa se aseze in pat. Avea un sentiment ciudat. Nu se mai simtise asa pana atunci. Inchise ochii. Stranse putin ochii si cazu intr’un somn profund.
Ce vis ciudat. Se facea ca era intr’o scoala necunoscuta cu colegii total necunoscuti. Doar o figura parea familiara. Avea parul negru si ochii adanci. Nu stia ce o facuse sa reactioneze asa insa apuca acea persoana de mana si trase afara din clasa. Alerga cu el de mana pana iesira amandoi in curte. Soarele stralucea cu putere aproape orbindui pe amandoi. Zarii un copac si se aseza sub el. Privii mai atant persoana de langa ea. Se uita putin in ochii lui negrii, trase aer in piept si il imbratisa. Se simtea asa bine. Spre uimirea ei baiatul ii raspunse la imbratisare, tinand’o acum foarte strans. Un sentiment placut o cuprinse. Tot corpul ii era cald si nu vroia sa ii dea drumul.
Isi doare ca acea scena sa tina la infinit insa cineva avea alte planuri. Noapte trecu la fel de repde cum venise. Cat de mult se chinui sa inchida ochii si sa pice iar in visul efemer, atat de placut insa nu reusii. Se trezii in aceaisi postura in care se culca. Cu mana la frunte, cu inima batand rapid. Isi ridica usor capul si privi peste marginea patului. Acum era sigura ce o trezise. Sora ei statea ca de obicei, sculata cu noaptea in cap doar pentru a se juca la calculator. Zgomotul acela inabusit scos de calculatorul acela blestemat. Incerca sa blesteme insa singurlul sunet pe care reusii s ail scoata era un tusit scurt. Se ridica, isi zburli putin parul si se indrepta spre baie.
De’a lungul coridorului toate usile erau inchise. Deschise usa baii si puse mana pe periuta aceea albastra. Dupa ce avea sa termine cu obiceiurile zilnice putea in sfarsit sa mearga in sufragerie, sa deschida televizorul, sa dea drumul la muzica si sa termine si ultimul capitol din romanul acela.
Era avacanta de vara asa ca nu trebuia sa isi faca grija ca intarzie la scoala sau chestii de genul asta. Tot ce vroia sa faca era sa citeasca cat mai mult. Multi din colegii ei o considerau o ciudata. Adevarul e ca printre ei era cam singura care pusese intradevar mana pe o carte. O data ce incepea sa citeasca nu se oprea pana nu termina doua sau trei capitole. Nu stia daca vrea sa isi termine cartea. Intr’un fel se temea ca o va termina si ca va ramane fara sursa ei zilnica de evadare insa isi dorea sa ajunga la final pentru ca stia ca in final cei doi copii o sa aleaga sa stea impreuna.
Ce se putea spune despre Liz e ca ii placea sa citeasca atat carti obisnuite cat si manga’uri. Desigur si ea facea parte din grupul acelor copiii asa numiti ‘ciudati’ de catre colegi ce nu impartaseau acelasi pasiuni ca si ei, era o animista convinsa. Nu stia sigur daca si prietenii ei erau condierati ciudati insa stia foarte bine ce poate mintea unor copii precum colegii ei.
Deabea trecuse clasa a 8 a. Era fericita dar asta nu pentru ca era cea mai mare din scoala ci pentru ca mai avea un an si scapa din generala. Abea astepta sa plece de acolo. Stia ca la liceu o sa gaseasta copii cu acelasi pasiuni ca ale ei si cu care se va putea intelege.
Inchise cartea brusc. Pacat! O terminase. Finalul era exact asa cum banuise: dragonul a zburat iar in lume de dincolo de Oceanul Pamantesc iar Hero si’a declarat dragosea fata de Tana, toata lumea este fericita. Daca viata ar fi asa simpla. Lasa cu girja cartea pe masuta de langa fotoliu si se indrepta spre camera ei. Traversa iar coridorul pana cand dadu de usa maronie cu multe postere pe ea.
-Sus! Tipa aceasta la sora ei care se intoarse brusc speriata de sunetul scos de usa cand Liz o trantii.
-Dar deaba m’am asezat. Protesta aceasta.
Fara sa scoata un sunet, Liz puse man ape mouse, apsa pe cateva iconite si o fereastra aparu. O puse pe sora sa sa citeasca…
-Trei ore, patruzeci si cinci de minute. Spuse aceasta cu o vocea joasa. Pleca incet capul si se ridica de pe scaun. Iesi din camera si inchise rapid usa dupa ea.
In sfarsit. Intra pe messenger si inainte sa poata verifica cine era online un mesaj mare ii aparu in fata. Copila examina putin pagina si incepu sa citeasca:
‘Iti plac anime’urile. Stim! Si mai stim ca tot timpul ti’ai dorit sa faci parte dintr’unul, nu? Asta e sansa ta. Nu o rata. Nu e o gluma. Vino la adresa urmatoare si convinge’te.’
“Mai mult ca sigur.” Isi spuse pentru ea si inchise pagina. Desi vroia sa para ca nu ii pasa chiar isi dorea sa faca parte dintr’unul. Si daca era adevarat? Oricum adresa nu era departe. Putea sa incerce,nu?

Imi place mult cum scrii Jaqy o_o' [sper ca nu te superi ca-ti zic asa lol -.-'] In primul rand m-a atras titlul xDE Si imi place mult felul in care scri lucrurile, adica e intr-un fel genul meu, si eu cand scriu ceva fac putin dialog o.o' Asa, imi place ca ai multa descriere si propozitiile alea scurte cum sunt la inceput ma atrag tot timpul dunno why -_-' Anyway nice xDE o.o' so astept continuarea n_n''

wow super...asteptam^^" app titlul este nemaipomenit^^ XD altceva nu m-ar fi atras

Heheheh XD ma bucur ca va place ^^'
Here's za second chap'

Capitolul II
"Portalul”
~Daca nu speram sa se intample lucuri neasteptate, nu le vom descoperi.~
Cand era cat pe aci sa iasa din casa o voce se auzi din ultima camera. Liz se intoarse uimita. Stia ca mama ei dormea tot timpul. Isi retrase usor piciorul si se indrepta catre sursa sunetului. Intra in camera si o vazu pe femeia cu parul negru si ciufuluit stand in capul oaselor. Se uita cu ochii ei mari si negrii la fata pregatita parca sa fuga de acasa.
-Unde te duci? In ochi I se putea citii ingrijorarea.
-Ce iti pasa, raspunse sec fata. Cand a fost ultima oara cand te’ai interesat cu adevarat de noi? Pleca capul si se indrepta incet spre usa maronie ce era acum intredeschisa. Se mai uita inca o data in spate si soptii: ‘La revedere.’
Nu stia ce o facuse sa spuna acele cuvinte. Iesi in camera micuta, inchise usa si alerga spre iesire. Trantii usa si se urca in lift. Ca de obicei se intorase cu fata la oglinda din lift. Isi examina putin trasaturi fetei. Multi o considerau frumusica, insa ea, avea cu totul alta parere. Nu ii placeau ochii ei mari si caprui, nu ii placea parul lung si matasos. Ii era frica sa se compare cu celelate fete de la ea din clasa. Isi ridica usor incheietura parfumata si privi ceasul micut si alb. Doua si jumatate. Avea timp. Isi trecu mana inca o data prin parul saten si iesi din lift. Ii zambii suav portarului si iesi rapid din bloc.
Se trezi dintr’o data in mijlocul strazii uriase. Alerga cat putu de repde si in acelasi timp atenta sa nu isi murdareasca bluza alba deabea achizitionata. Isi mai verifica o data palma. Pentru a nu uita isi scrise adresa acolo, cel mai sigur mod.
Ajunse pe o strada parasita. Nu putea sa vada nici un om pe o raza de 5 metri. In sfarsit dadu de adresa. Nici macar nu era o casa. Era un perete sustinut de doua coloane ce pareau abea sculptate, insa se putea vedea foarte bine vechime zidului, vopseaua déjà incepuse sa se duca. Se rezema usor de zid.
-Ce pacaleala. Ce lume anime … nu apuca sa isi termine propozitia. Zidul din spatele ei incepu sa se inmoaie. Se ridica in capul oaselor si examina atent zidul. Intinse un deget cu scopul de a atinge iar. Ca si prima oara zidul era moale. O senzatie ciudata o cuprinse. Un implus, un pas, si isi impinse corpul in zid. Spre uimirea ei trecu dincolo. Simitii o caldura neobisnuita in tot corpul si o ameteala o cuprinse purtand’o cu blandete intr’un loc lipsit de durere.

E cam scurt T^T

Nice fic@__@
Deci la inceput m-a facut curioasa titlul ..nu ma gandeam la asa o poveste..e chiar foarte frumos felul cum descrii totul si ca nu folosesti foarte mult dialog...e intr-un fel genul meu de fic^^
Astept partea a3-a..sunt sigura ca va fi foarte interesanta..so good luck~

Ah, de cand asteptam sa posteze cineva ca sa pot prezenta si capitolul 3 XD

Saaaanks *hugs*

Here's the 3'rd chap.


Capitolul III
“Templul”
~Si cei care dorm iau parte la lucrarea cosmosului.~

Lumea lui Liz se rasturnase. La picioarele ei pluteau nori, deasupra capului se zareau stanci, si varfurile muntoase atarnau din cer. Intreaga priveliste se clatina in sus si in jos, insotita de mirosul de flori salbatice.
“Un vis”, se gandi ea. Doar ca stia foarte bine ca se trezise. Inchise ochii cu un geamat.
Cand isi reveni in simtiri, lumea era cum o stia dintodeauna si stelele se aflau pe cer. Statea lungita pe spate fara sa se miste, uitandu’se la cerul infinit. In apropiere se auzea o respiratie usoara, parfumul inconfundabil de iarba abia cosita si nistre zdranganituri ciudate. Clipi de doua ori si adormi la loc.
~
Cineva canta in timp ce o invelea incet pe Elizabeth. Pentru o clipa nu isi dadu seama daca era treaza sau visa. Cantecul se curma brusc si cineva exclama:
-Uite, s’a trezit!
Un deget moale ii mangaie fata lui Liz.
-Ma bucur ca te’ai trezit. Esti prima persoana care ne viziteaza de ceva vreme. Liz inchise iar ochii.
O umbra se apropie si copila simti miros de flori salbatice. Inspira parfumul, fara sa deschida ochii. Statea lungita pe ceva moale si era cuprinsa de o ameteala placuta. Nu’si amintea cand se simtise ultima oara atat de confortabil si de relaxata.
O mana racoroasa se odihnii pe fruntea fetei.
-Nu poate sa adoarma iar. Oamenii sunt asa de ciudati.
Liz deschise iar ochii. Camera avea un tavan inalt sustinut de coloane de marmura. In spatele ei se afla o draperie mare ce bloca special lumina orbitoare a soarelui. Fata cu parul saten se uita la modelul bogat al broderiei de pe draperie, fiindu’i frica sa priveasca dincolo de aceasta. O intrebare brusca ii trecu prin cap: ”Unde sunt?”
Fata se ridica in capul oaselor.
Femeia mai in varsta isi lasa mana pe umarul lui Liz.
-Vino, zise ea cu blandete.
Liz clatina din cap.
-Sunt inca ametita. Si nici macar nu va cunosc.
-Esti in deplina siguranta aici. Haide, Liz! Imi inchipui ca ti’e foame.
Drept raspuns stomacul lui Liz scoase un zgomot. Se inrosii, iar fata care cantase mai devreme chicotii.
-De unde stii cum ma cheama? intreba ea, ridicandu’se in picioare.
-Aici se stie tot. Haide, Annyla iti va arata templul, si arata spre fata care tocmai cantase.
Iesira in lumina stralucitoare a soarelui si zumzetul vocilor o facu sa se opreasca uimita. Curtea spatioasa a templului, era intesata de oameni imbracati in robe colorate. O fantana arteziana sclipea in lumina si cativa copilasi uzi loarca se alergau unii pe altii sub apele ei. Annyla o impinse usor de la spate spre o cladire cu sase laturi aflata intre zidurile curtii. Dinspre usa deschisa venea un miros delicios care’i facu stomacul lui Liz sa chioraie iar. Inauntru erau intinse mese cu trei picioare pe care se aflau masline, branza de captra, paine si carne alba infasurata in frunze. Langa mese erau niste scaune, iar podeaua era impodobita cu niste covorase colorate.
Liz se aseza incet pe un scaun, era asa moale. Lua o smochina din vaza atent decorata cu flori.
-Spune’mi, incepu copila, unde ma aflu? Inghiti rapid smochina si isi ridica privirea catre fata roscata ce o privea acum foarte surpirinsa.
-Adica, tu chiar nu stii? Doamne ce au ajuns anime’urile pentru voi? Te afli in Lumea De Mijloc.
“Lumea de Mijloc” suna ca o denumire din cartea pe care tocmai o terminase. “Hmm, se pare ca nu a fost o greseala sa vin aici.” gandii fata. Foarte atrasa mai lua o smochina si asculta atent la indicatiile date de Annyla.
-Exista trei lumi: Lumea Oamenilor, adica lumea de unde vi tu, Lumea de Mijloc, cea in care ne aflam acum si Lumea Anime’urilor, unde probabil o sa te trimita Teru. Pentru a intra in fiecare lume trebuie sa treci printr’un portal ca cel prin care ai trecut tu. Desigur acel portal e foarte vechi, ochii I se subtiara, are probabil vreo 1.ooo de ani.
Liz se ineca. “1.ooo de ani? Dar asta e imposibil. Anime’urile exista de vreo 5o-6o de ani. Sau cam asa ceva.” Anna zambi sugubat.
-Stiu ce gandesti, cum e posibil asa ceva, nu? Voi oameni suneti asa previzibili.
“Noi oameni? Dar tu ce esti?”
-Eu sunt un personaj, desigur. Zambii din nou. Acum sa ne intorcem la poveste. Cum spuneam, anime’urile exista de vreo 1.ooo de ani. Creatorul nostru, Mishuri a trimis in Lumea Oamenilor acum 9oo de ani un personaj la fel ca mine. Acel personaj avea sarcina de a aduce pe lume anime’urile. isi ridica putin privirea catre cer. In lumina soarelui parul ei rosu capata o nunta roz. Si’a indeplinit sarcina. Intr’un mod ciudat Creatorul a murit in acelasi timp cu persoanjul trimis in Lumea Oamenilor. De atunci o data la 1oo de ani este numit alt Creator. Acum 27 de ani l’au ales pe Teru. Desigur nu toate ‘personajele’ traiesc 1oo de ani. Exista doar o generatie care se trage din Mishuri. Eu, de exemplu am o viata de om, in jur de 85-9o de ani. zambii usor. Acum, te’am informat asa ca cel mai bine te’as duce la Teru.
Liz nu isi lutea lua ochii de la Annyla. Cand fata se ridica in capul oaselor, ochii pamantencei se marira. Se ridica putin si ii prinse mana.
-Deci, facu o pauza si inghiti sec, deci tu esti un personaj anime? Liz incepu sa clipeasca des.
-Nu chiar, prostuto. Dar sunt prietena ta. zambii din nou. Acum hai, vino sa iti schimbi hainele si sa te ducem la Teru.
Roscata o lua pe Liz de mana si o trase pana intr’o incapere mai micuta, decorate in stil classic japonez.
-Aici, sopti aceasta.

Asta cred ca este mai lung XD

OMG..am inceput sa iubesc acest fic..ai o minte geniala >~<
Dupa parerea mea vei ajunge o scriitoare faimoasa ..ai mult talent..chiar imi place povestea si cum ai impartit lumea in "lumea oamenilor","lumea de mijloc" si "lumea anime-urilor"..acum imi si mai mult ideea^^
Good luck..astept si capitolul 4 o.o